FOCSANI
Situat in campia Siretului Inferior, la 55 m altitudine,
municipiul de resedinta al judetului Vrancea ocupa 1185
ha si se gaseste pe magistrala feroviara Bucuresti-Ploiesti-Bacau-Suceava
(din Marasesti cu ramificatie spre Iasi), la 38 km de Ramnicul
Sarat pe E85, 22 km de Marasesti si 47 km de Adjud pe acelasi
drum european, la 31 km de Panciu si 12 km de Odobesti pe
soselele judetene.
Denumit in multe scrieri “Orasul de pe Milcov”,
raul pe care voievodul Stefan cel Mare a stabilit hotarul
dintre Moldova si Tara Romaneasca in 1482, localitatea a
intrat in constiinta romanilor drept “Orasul Unirii”,
aici functionand dupa Unirea Principatelor Romane din 1859,
primele institutii ale noului stat, pe a caror temelie avea
sa ia nastere statul national unitar roman in urma Marii
Uniri din 1918.
Desi a fost consemnata in documente abia in secolul al XVII-lea,
asezarea de pe Milcov e foarte veche, vatra actuala a orasului
fiind locuita inca din neolitic, dupa cum atesta descoperirile
arheologice din zona de sud (un bordei si inca cateva obiecte
de inventar apartinand culturii Cris – circa 5000 i.Hr.).
In aceste locuri se formeaza un feudalism, mai multe sate
despartite de palcuri de padure, constituite ca targ la
sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al
XVIII-lea, cand pe aici treceau aproape toate drumurile
care legau Principatele Romane de centrul si estul Europei.
Orasul Focsani exista ca targ, in care se dezvolta un comert
dezvoltat, in 1546, fiind inregistrat la Brasov un negustor
armean din Focsani venit dupa marfuri. La 30 ianuarie 1575,
Alexandru Voda din Tara Romaneasca arata intr-un document
cum ca a fost lovit “cu inselaciune pe la Focsani”
de Ion Voda.
La 1632, italianul Paulo Bonici scria ca “de la Adjud
o iei spre Focsani, care are un pod peste Milcov cu doua
porti, caci o jumatate din oras este a Moldovei si cealalta
jumatate a Tarii Romanesti”, pentru ca in 1659, calatorul
turc Evlia Celebi sa-i faca o descriere cat se poate de
elogioasa: “Negustorii mari vand aici stofe de matase
alba tesute cu fir de aur, atlasuri si panzeturi. Timp de
patruzeci de nopti ei strang marfurile lor seara si le desfac
dimineata spre a fi expuse vanzarii..In fiecare colt, cantaretii
si muzicantii din diferite tari canta din gura si din instrumentele
lor, iar lautarii din trompete”.
La sfarsitul secolului XVII si in cel urmator, infatisarea
Focsanilor era asemanatoare cu a celorlalte orase moldave
si muntene, specificul localitatii fiind determinat de impartirea
ei in doua. Un rol important in istoria dezvoltarii sale
l-a jucat si mutarea vamii si a starostiei Putna in partea
moldoveneasca a orasului, iar in cea munteana – capitania
de margine a Tarii Romanesti. Pana in secolul XIX se dezvolta,
din aceasta cauza, doua centre economice: unul din jurul
Bisericii Sf. Ioan din Piata Munteniei (Piata Unirii de
azi), construita ca manastire intre 1661 si 1663 de Grigore
Ghica, voievodul Tarii Romanesti si altul pe langa fosta
Biserica Domneasca din partea Moldovei (aflata pe locul
farmaciei 23 de astazi), ctitorie a doamnei Dafina, sotia
domnitorului de origine putneana Dabija-Voda, ridicata intre
1665 si 1670.
Atat in secolul XVII, cat si in secolul XVIII, dezvoltarea
Focsanilor este marcata si de prezenta scolilor. Primele
scoli din Vrancea si-au inceput cursurile in conditii deosebit
de grele. Existenta primului invatator – Vicol –
dascal de Focsani - este atestata documentar inca din anul
1634. Prima scoala de stat din actualul judet fiind infiintata
in anul 1831 in Focsanii Moldova, iar la 1 septembrie 1832
s-au deschis “scolile judetene”, scoala din Focsani
avand 16 elevi. In 1833 si-au deschis portile si cateva
“scoli private” care dispuneau de 7 dascali si
erau frecventate de 55 de elevi. In domeniul ocrotirii sanatatii,
remarcam faptul ca in anul 1838 principele Mihai Grigore
Sturza hotaraste ridicarea unui spital la Focsani. Este
deschis in anul 1842 si dispune de 12 paturi. Dupa anul
1880 apar noi unitati spitalicesti cu paturi si la Adjud,
Panciu, Vidra si Odobesti. Prosperitatea locuitorilor urbei
se materializeaza in aceasta perioada prin ridicarea unui
insemnat numar de biserici, primele aductiuni de apa potabila,
pavarea strazilor cu trunchiuri de copaci, construirea de
depozite pentru produsele agro-alimentare. In secolele XVIII
si XIX, Focsanii trec insa prin momente grele, cum ar fi
ciuma din 1718, invaziile tatarilor din 1735 si 1758, ocupatia
armatelor turcesti, austriece si rusesti din timpul razboaielor
din anii 1768-1774 si 1789-1792, incendierea de catre eteristi
in 1821, din nou ciuma din 1828.
Un moment important in istoria Focsanilor il constituie
perioada Unirii de la 1859, orasul legandu-si numele de
acest act national pentru totdeauna. De aici l-a propulsat
destinul pe Mos Ion Roata, razesul din Campuri, in Divanul
ad-hoc, aici si-a depus candidatura pentru acelasi for Mihail
Kogalniceanu, intemeietor de natiune alaturi de Al.I. Cuza,
determinat de puternicul sentiment unionist al oamenilor
locali. La Focsani a functionat intre 1859 si 1862, Comisia
Centrala insarcinata cu elaborarea legilor comune ale celor
doua Principate Unite, in 1862 realizandu-se si unirea celor
doua parti ale orasului, Focsanii devenind resedinta judetului
Putna. Perioada dintre Unire si castigarea independentei
cunoaste o mare inflorire, in 1866 infiintandu-se Gimnaziul,
care va deveni Liceul “Unirea”, astazi Colegiu
National, Spitalul Judetean si Comunal un an mai tarziu,
Gradina Publica, in 1873 – Teatrul Ioan Lupescu, Sectia
focsaneana a Ligii Culturale (1891), Societatea filarmonica
(1907), cu denumirea simbolica “Doina Vrancei”,
Societatea literara “Grigore Alexandrescu” a Liceului
“Unirea”. Prima publicatie a Focsanilor a aparut
in 1859 si era legata de evenimentele Unirii Principatelor.
La Focsani s-a editat in 1885 revista “Comicul”,
prima publicatie teatrala din Romania. In Razboiul de Independenta,
Regimentul “10 Dorobanti” din Focsani se evidentiaza
in luptele din 30 august 1877 pentru cucerirea redutei Grivita.
In aceste lupte cade eroic, printre altii, maiorul Gheorghe
Sontu.
Sfarsitul de secol XIX si inceputul de secol XX inregistreaza
aceeasi dezvoltare: amenajarea pietei alimentare, infiintarea
Bibliotecii Publice (1912), apoi a Teatrului “Mr. Gh.
Pastia”, inaugurat in 1913, Palatul de Justitie, edificii
de cultura si invatamant. In decembrie 1916 orasul intra
insa sub ocupatie germana, fiind eliberat abia in noiembrie
1918. La 8 septembrie 1917 se semneaza la Focsani armistitiul
intre reprezentatii Armatei Romane si cei ai Puterilor Centrale.
Dupa razboi se continua pavarea strazilor, imbunatatirea
retelei de alimentare cu apa, se construieste o uzina electrica,
Ateneul Popular “Mr. Gh. Pastia”, cladirea Bancii
Nationale, Palatul Telefoanelor etc.
Dezvoltarea industriala din perioada de dupa 1950 face ca
populatia Focsanilor sa creasca neincetat in urma migrarii
fortei de munca de la sat la oras, ceea ce duce la construirea
unor cartiere de blocuri (Gara, Centru, Bahne, Focsani-Sud).
Se largeste baza materiala a invatamantului prin infiintarea
unor noi licee, se imbunatateste asistenta sanitara. Dupa
evenimentele din 1989, economia orasului a inceput sa se
adapteze rapid pietei libere, aflandu-se intr-un avansat
grad de privatizare.
scurta
istorie
